Mi-am dat seama ca persoanele care de fapt cred ca au ceva cu mine ..(in sens negativ) acelea ma apreciaza cel mai mult. Sunt bucurosi cand zambesc si cand zmulg cateva cuvinte din gura mea care nu prea vorbeste cu un necunoscut. Cred ca parintii m-au fixat bine cu porunca aia: Nu vorbii cu strainii! Chiar nu vorbesc poate cateodata mai rad spre ei,ca sa-i atrag. Dar rar! Cum ar fii diriga care cand vorbeste cu mine parca i se lumineaza fata si e tot un zambet. E o femeie frumoasa si minunata cand zambeste. Pacat ca nu o sa mai fie diriga mea la anu'. Citesc tot feluri de bloguri. Chiar va schimba viata fratilor! Oare eu pe wordpress.com scriam altfel decat aici? Eu nu cred. Oamenii sunt niste aparente ele nu se vor schimba niciodata poate doar stilul,coafura,gesturile dar gandirea mai rar o sa si-o schimbe si sentimentele si lucrurile care le au infipte bine in ei. Nu e zi in care sa nu ma dezamageasca un om... Am devenit atat de trista!!!